Format:Info Actul este o unitate acțională dramaturgică, în a cărui alcătuire intră scene / tablouri („cânturi“), după care se lasă cortina, „pauza de cortină“ marcând: fie pregătirea „intrării într-un act nou“, „în receptarea următorului act...“, fie faptul că întreaga piesă de teatru se reduce la un singur act. Pauza dintre două acte se numește antract.
(Act, din lat. actus, „mișcare“; cf. fr. acte)
În antichitate, romanii, prin actus > act, desemnau drama. Horațiu, în Ars poetica (189 sqq.), recomandă divizarea pieselor de teatru în cinci acte, normă preluată de dramaturgii clasicismului. Molière, de pildă, respectă norma celor cinci acte „în marile-i comedii de caractere și de moravuri“; dar scrie și piese fanteziste, bufonerii, în trei acte, ori farse într-un singur act.
Dramaturgii moderni nu mai acordă mare atenție „normei horațiene“, reducând numărul antractelor / pauzelor, poate și datorită faptului că în ultimul secol și ceva „timpul nu mai are răbdare cu lumea“.
Bibliografie[]
- Ion Pachia Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației..., Timișoara, Editura Aethicus, 2003, p. 8.